Ceea ce veti vedea este un spot foarte bun realizat de Dan Pavel Art Director Antena 3.
Asa ca aveti grija atunci cand veti pune stampila...somnul ratiunii naste, intr-adevar, monstri...
duminică, 4 mai 2008
Alege-ti stapanii cu grija
marți, 29 aprilie 2008
marți, 22 aprilie 2008
Bloggeritul, cea mai nouă meserie (prelucrat dupa...)
Astazi, adica de fapt ieri , deoarece orologiul a anuntat miezul noptii in momentul in care scriu aceste randuri, am primit o dojenire de la un vasnic coleg blogger pe motivul ca de ce nu am mai postat nimic in ultima vreme pe blog.Conformandu-ma, m-am gandit sa abordez o fateta a problematicii tinerii unui blog. Coincidenta face ca subiectul pe care vroiam sa-l abordez sa-l gasesc tratat deja intr-o maniera foarte "sanatoasa", zic eu.
Recent, „The New York Times” a publicat un articol referitor la riscul, deseori letal, reprezentat de stresul suportat de bloggeri, pentru menţinerea la zi a jurnalelor online - la care se adaugă sedentarismul, lipsa de somn si dieta alimentară nesănătoasă.
Pornind de la moartea recentă a lui Russell Shaw, un blogger american foarte prolific, care a făcut infarct la 60 de ani, a altui blogger, Marc Orhant, prieten al lui Shaw, survenită în luna decembrie din cauza unui atac coronarian masiv si de la faptul că o a treia persoană, Om Malik, în vârstă de 41 de ani, a supravieţuit unui infarct în aceeasi perioadă, publicaţia americană se întreabă dacă este vorba despre cazuri izolate sau de vârful unui aisberg.
„The New York Times” ia în considerare si cazurile altor bloggeri, care au pierdut mult în greutate sau au devenit obezi, care suferă de insomnii sau cad epuizaţi cu capul pe tastatura computerului. Aceste tulburări - care ar putea reprezenta chiar o nouă boală - sunt atribuite stresului enorm cauzat de obligaţia de a furniza un ciclu permanent de informaţii, în condiţiile în care concurenţa în domeniu este feroce.
Aceasta este stirea brută, îngrijorătoare pentru mulţi, fapt divers pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu lumea bloggerilor. De fapt, către ce gonesc ei, bloggerii, încotro se îndreaptă acest fenomen, pentru că nu se poate vorbi, deocamdată, despre o industrie, dar va veni si momentul acela. Către faimă si bani, răspunsul e cât se poate de limpede. Într-o altă formă, care se vrea inovatoare, dar discretă, cel puţin în comparaţie cu luminile si sclipiciul showbiz-ului. În fapt, o viaţă mutată pe Internet. Care, ca orice formă de viaţă artificială, are si multe elemente cât se poate de reale, dar si multă butaforie.
Faptul că au murit de inimă niste oameni mult prea activi în acest domeniu nu mai trebuie să surprindă pe nimeni. Si pe scenă se moare, si în trafic, si pe terenul de sport si la bursă ori în alte situaţii stresante, în care, dacă nu ai experienţă pentru a te controla, poţi să clachezi. Sau dacă pur si simplu îţi sună ceasul.
Care-i învăţătura pe care trebuie s-o tragă cei foarte tineri, în mod special? Că există riscuri peste tot, dar tocmai aceasta e plăcerea si performanţa, să stim să ni le asumăm, dar să le si controlăm. În afară de cazurile dramatice, care nu pot fi despicate precum firul în patru, este deja dovedit „stiinţific” că a fi blogger nu mai e doar un moft sau un hobby la sfârsit de program, ci este cea mai nouă meserie de pe mapamond. Pentru cei care i se dedică, la modul profesionist si intens.
Si, ca orice meserie, are si ea riscurile ei, asa cum are performerii sau rutinaţii ei. Cât despre momentul în care blogul nu va fi doar fenomen, ci si industrie, îl vom afla nu atunci când se va înmulţi numărul bloggerilor decedaţi din cauza stresului, ci tocmai când acestia vor fi din ce în ce mai puţini. Acel moment va coincide, de altfel, cu maturizarea fenomenului pe cale de a se industrializa.
„The New York Times” ia în considerare si cazurile altor bloggeri, care au pierdut mult în greutate sau au devenit obezi, care suferă de insomnii sau cad epuizaţi cu capul pe tastatura computerului. Aceste tulburări - care ar putea reprezenta chiar o nouă boală - sunt atribuite stresului enorm cauzat de obligaţia de a furniza un ciclu permanent de informaţii, în condiţiile în care concurenţa în domeniu este feroce.
Aceasta este stirea brută, îngrijorătoare pentru mulţi, fapt divers pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu lumea bloggerilor. De fapt, către ce gonesc ei, bloggerii, încotro se îndreaptă acest fenomen, pentru că nu se poate vorbi, deocamdată, despre o industrie, dar va veni si momentul acela. Către faimă si bani, răspunsul e cât se poate de limpede. Într-o altă formă, care se vrea inovatoare, dar discretă, cel puţin în comparaţie cu luminile si sclipiciul showbiz-ului. În fapt, o viaţă mutată pe Internet. Care, ca orice formă de viaţă artificială, are si multe elemente cât se poate de reale, dar si multă butaforie.
Faptul că au murit de inimă niste oameni mult prea activi în acest domeniu nu mai trebuie să surprindă pe nimeni. Si pe scenă se moare, si în trafic, si pe terenul de sport si la bursă ori în alte situaţii stresante, în care, dacă nu ai experienţă pentru a te controla, poţi să clachezi. Sau dacă pur si simplu îţi sună ceasul.
Care-i învăţătura pe care trebuie s-o tragă cei foarte tineri, în mod special? Că există riscuri peste tot, dar tocmai aceasta e plăcerea si performanţa, să stim să ni le asumăm, dar să le si controlăm. În afară de cazurile dramatice, care nu pot fi despicate precum firul în patru, este deja dovedit „stiinţific” că a fi blogger nu mai e doar un moft sau un hobby la sfârsit de program, ci este cea mai nouă meserie de pe mapamond. Pentru cei care i se dedică, la modul profesionist si intens.
Si, ca orice meserie, are si ea riscurile ei, asa cum are performerii sau rutinaţii ei. Cât despre momentul în care blogul nu va fi doar fenomen, ci si industrie, îl vom afla nu atunci când se va înmulţi numărul bloggerilor decedaţi din cauza stresului, ci tocmai când acestia vor fi din ce în ce mai puţini. Acel moment va coincide, de altfel, cu maturizarea fenomenului pe cale de a se industrializa.
marți, 25 martie 2008
Nodul la cravata...Evrika!
In nenumarate ocazii in care am fost nevoit sa ma imbrac la costum am intampinat o problema, de care cred ca s-au lovit multi barbati, "cum naiba fac nodul la cravata?" Astazi, mi-am pus din nou aceasta problema. Sa vedeti cu ce prilej: toti colegii din anul III Administratie publica am facut poze pentru albumul de final de facultate. Cu acest prilej, mi-a fost confirmata convingerea ca foarte multi baieti au aceeasi problema ca a mea - cum sa se descurce cu nenorocitul de nod...Cum am ajuns acasa, mi-am zis: Bai, nu se mai poate, trebuie sa invat sa fac un nod de cravata. Si solutia a venit de la sine. Nu e internetul cel mai bun ajutor in ziua de azi? Ei, tocmai pentru ca e, am dat un search. Imediat am gasit solutia, si nevrand sa fiu o persoana egoista, m-am gandit sa le-o furnizez si altora.
Sper ca va va fi de ajutor;)
sâmbătă, 8 martie 2008
Către cititori
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
(arta poetica - Lucian Blaga)
joi, 6 martie 2008
Era timpul...
Motto: Nu regreta nimic din ceea ce ai facut, oricum e tardiv; regreta ceea ce ai fi putut face si nu ai facut...De ceva timp ma bantuie ideea de a-mi crea un blog. Si cum sa nu fac asta, tocmai acum, cand e la moda sa ai unul? Ai ce spune, n-ai ce spune, trebuie sa ai un blog, nu? Sa impartasesti intregii lumi blogosferice din prea-plinul trairilor tale;))
Ei, tocmai din aceste motive am stat in dilema. In general, urasc sa fac lucruri care-s la moda...nu-mi sta in fire sa merg cu "turma". Apoi mi-am zis: de ce nu? Care e riscul? Sa plictisesc ceva lume cu lipsa mea de talent "literar" sau cu natura subiectelor abordate. Si poate sa dezamagesc putinii "fani", care credeau pana acum ca sunt un soi de persoana polivalenta...imi asum acest risc.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
